îmi strecor mâna prin pământ către tine
cu părul în vânt printre-ale frunzelor vene
și zâmbetul prins de ape sub a cerului pleoape

iar tu te-apleci cu a văzduhului floare
îți împletești razele printre degete de chemare
și pătrunzi până când toate
se topesc în uitare

atunci eu devin tu
și în adâncul de miez pătrunde un vis
ce-nmlădie tăcere în cântec
desfăcând prin corzile tale vocale
ferestrele spre soare

și totul se șterge
cu pace, iertare și peste toate
o dragoste fără păcate