poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-11-15 | |
Fereastra din peștera noastră
prin care ți-am propus să privești cerul am construit-o lovind în peretele de piatră până am dat de lumină. Fiecare piatră pe care am rupt-o din stâncă a prins formă pentru că am lovit sinergic în perete. A trebuit să sap astfel pentru a ajunge la această lumină, pentru a descoperi, pentru a vedea, dar, mai ales, pentru a te face pe tine să crezi că dincolo de munte este, există și altceva. Fiecare bucată de piatră pe care am desprins-o din stânca muntelui a devenit, la rândul ei, un alt munte pentru toți aceia care au căutat să deschidă ferestre în ferestrele pe care eu deja le-am deschis. De aceea, acum știu că în fiecare gol al peretelui din stânca muntelui este o fereastră pentru că în fiecare bucată de piatră pe care am îndepărtat-o, înainte de a fi acel gol, eu am văzut deja fereastra pe care o purtam în gând, pe care visam să o deschid. Mă și vedeam privind de acolo orizonturile zilelor și nopților pline de căldură și parfumuri sau de furtuni și dezastre. Ceea ce mă uimește și mă îngrijorează este faptul că în fiecare bucățică de piatră lovită, mai mică sau mai mare, stăteau ascunse profunzimile și valorile ferestrei, adică a golului pe care l-am dăltuit ca orizont în munte. Pe de altă parte, ceea ce mă sperie de-a dreptul, este că loviturile mele în pântecul muntelui s-ar putea să nu fi fost depline, să nu fi deschis cu adevărat ferestre. Că fereastra pe care am sculptat-o în carnea pietrei este numai o altă fereastră din multele ferestre pe care muntele le poartă în sine ca pe pietre. De aceea îți povestesc despre ferestrele din peștera noastră și rămân să privesc din fereastra pe care am sculptat-o în muntele în care am lovit sălbatic pentru a vedea cât mai clar umbrele pe care muntele care mă poartă în pântec mi le întinde ca mărturie a existenței mele.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate