lacrimile mele sunt semne că sunt vie
gânduri se purifică în sacră ploaie
aștept ca în inima iubirea să învie
făptură curată nobilă și bălaie.

strânge-mă iubite în brațele tale
ca și cum ar fi ultima dată
cu degetele fine ca niște petale
să-ți simt mângâierea suavă curată.

încă îți văd iubirea în priviri
care nu mă lasă prăbușită în timp
aleanuri de șoapte pline de sclipiri
mă fac să mă simt regină în Olimp.

unul pentru altul cucerim înaltul
amprentele noastre au pictat asfaltul.