pe cer a curs o lacrimă albastră
un asfințit i-a sărutat căderea
și zborul lin de pasăre măiastră
mi-a îndulcit suspinul și vederea.

eu nu am aripi dar visele au
puternice și mari precum condorii
precum îngerii ce prin valuri vâsleau
să ajungă la limanul cu glorii.

la răspântii de veac spre alt vis mă îndrept
speranța veșniciei o culeg din stele
vreau spre cerul magic drumul să fie drept
fără prăpăstii sau hățișuri rebele.

legată-s de pământul rotund și vrăjit
extazul transcendent în suflet a mijit.