știam că trișai când vorbeai
despre adevăr sau despre iubire
respiram cu nesaț aerul tău nepăsător
simțeam cum bătea miezul nopții în inima mea

fericirea e doar un prieten imaginar
știu că le datorez mult celor pe care nu-i pot iubi
dar tu erai mai frumos decât toate pozele tale
de la picior la inimă de la ceasul din turn
la ceasul din piept

îi povestesc toate astea femeii din alt anotimp
tânjesc după tinerețea ei
după nopțile care încă mai păstrează
urma acelui țipăt de plăcere

dar tot mai sper să se întâmple
cu adevărat ceva
pe insula mea albastră ca o floare de in