din doruri și vise fac scară către univers
nutrind îndumnezeirea cutezanța din urmă
credință mea-i o stâncă nimic nu o sfarmă
dar ocolesc ispita îngerului pervers.

să plutim iubite pe-un nor de fantezie
doar cu versuri pereche în magic anotimp
acesta mi-e destinul să-ți fiu poezie
să te iubesc cu patimă și contratimp.

când furtuna mă lovește direct în față
și mă apleacă iarăși la pământ
mă agăț și mai puternic de viață
chiar dacă uneori mă ascund în cuvânt.

gândurile devin slove freamăt de arcuș
în inima iubirii îmi fac trainic culcuș.