Mi-a explodat o galaxie ȋn piept
sau poate doar un soare,
Minunatǎ senzație de cald – extaz visceral.
Am descompuns lumina-n corpusculi
Adevǎru-i atȃt de departe de noi
Oare Dumnezeu se refractǎ-n mare?
Ah! Omul n-a fost nicicȃnd izgonit din Rai, de fapt!
Ce nevoie mai ai de dinți, cȃnd lumina-i hranǎ?
Ȋncleșteazǎ-i! Ȋncleșteazǎ-i tare!
Omul e pasǎre și jivinǎ
Sublim ȋmpletit cu feroce
foc nestins, facere continuǎ, extaz.
Senzualul e praf de nisip așezat pe organe
danseazǎ la fiecare bǎtaie ȋn tobe.
Ah! Pǎtrunde-mǎ ca o luminǎ și rǎmȃi
ca un vis al vieții de dincolo,
Rǎmȃi de parcǎ te-ai fi nǎscut ȋn mine…