poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-09-06 | |
oamenii mei
ființele mele ei sunt dumnezeul meu zilnic și astfel dumnezeul meu poartă blană, urechi ascuțite și vine în brațele mele de-mi lasă acolo, preț de o clipă iubirea, un purice și câteva fire de păr dumnezeul meu e câinele e nasul lui rece în podul palmei, un dumnezeu mare, negru cu alb, un dumnezeu ciobănesc mioritic dumnezeul meu sunt oamenii mei e fata cu părul blond de la capătul celălalt al lumii e fata cu ochii verzi migdalați de pisică, vorbim și noi cum vorbesc în general oamenii, despre iubiri, aripi și alte incertitudini cu oricare dumnezeu dumnezeul meu sunt ceilalți pe lângă ei trec zilnic e vânzătoarea din colț, e tânărul care trece cu trotineta electrică și rucsacul în spate ceilalți, invizibilii, invincibilii oamenii mei pandemici oamenii cu măștile aranjate bine pe față nu le vad fața, nu le-am văzut niciodată fața doar știu că ei sunt acolo pentru ca să susțină lumea dumnezeul meu e cel mai iubit dintre pământeni e dumnezeul întrebărilor mele e dumnezeul tăcerilor tale dumnezeul meu e cuvântul meu către tine hrănește-mă ca pe un străin if I ever forget
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate