Nu pentru argint și aur eu am intrat în lume
Nici să mă-închin la soare, la lună sau eroi
ci un strop de bucurie eu mi-am dorit anume
în prea plinul pahar de ură și noroi.

Ne ascundem după titluri, diplome, veșminte
ne îmbrăcăm în vorbe ca florile-ntr-o vază
fără pământ la bază
și fără rădăcini.

Azi strălucim ca luna în valurile mării
dar mâine, cum dau norii, cu toții dispărem .

Iată, ne vindem trupul și sufletul asemeni
pentru o haină scumpă sau treizeci de arginți
ne vindem și iubirea pentru aceia care
deși ne spun de bine și vor să pară sfinți
nu sunt decât hiene și lupi în blana oii
iubiții mei, trezirea!
Vă cer cu rugăminți!

Cândva, sub cerul negru, din spini acea coroană
se încleșta pe frunte de "Om" fără prihană...

Dacă dorim vreodată să știm ce e iubirea
și pacea sufletească și-n inimi bucuria
iubiții mei, la Tatăl pe toate le aflăm !

El ne-a iubit cu sânge de fiu căzut pe cruce,
prieten bun, se cade să stăm tot la răscruce?

18 august 2020