//

e o zi oarecare, fără asfințit,
semnalele după care functionează lumea sunt tot mai subtile.
acum doar dacă mai poți pierde toată ura sau toata iubirea
vei fi liniștit.

și totul vine exact atunci când suntem puțin bolnavi,
în case calde, fără vin sau țigări. și eu îți spun.
tu imi dai exact ceea ce am nevoie.

pe partea cealaltă sunt câinii ce așteaptă să se facă seara.
o să ieșim din nou,
or să ne vadă strânși unul în altul
străbătuți de aceeași frică printre canale și sticle de vin cu etichete de lux
aruncate pe jos.

în același aer din care se trage cu colții
dincolo, înspre clădirile instutului de medicină unde studenți încă taie
cadavrele oamenilor abandonați.

când impresia de light cinema
distruge asfaltul, distruge clădirile, mașinile cu motoare tesla,
crăpăturile pământului înghețat, desface realitatea în mii de bucăți.

când nu se poate înnăbuși iubirea sau frica sau ura
fără de care nu se poate merge mai departe,
-- auzim urletele animalelor,
tuturor celor care se ascund de soare
tuturor celor care au învățat de la noi să spună
„ da, stăpâne”,

apoi urmează--10 ore de somn pentru noi --oamenii care
însemnăm totul unul pentru altul. pe stradă trec mașinile
cu motoare silențioase, electrice, ne încarcă cu energia lor,
grupurile de control formate din toți ceilați își îmbracă halatele albe,
își scot bisturiile,
dar noi încă dormim,
mai visăm liniștiți, până mâine.