răcoresc gânduri în noaptea de cleștar
îmi feresc sufletul fragil de demonie
valorific versul ca pe-un mărgăritar
el m-a trezit mereu din agonie.

meșteresc emoții sub boltă de stele
împletesc cuvintele cu armonie
au aripi de cocori visele mele
hoinăresc prin univers și simfonie.

dorurile mele strânse-n colonie
construiesc drumuri către infinit
mă scutur precum toamna maronie
de gândurile care au ruginit.

steaua mea mă scoate din starea sumbră
să devin idealul răsărit din umbră.