până să devină trecut
prezentul se repetă până la exasperare

poftiți restul! aud până târziu
după ce trântesc ușa de la lift
sunt departe de ocean și de galantar
dar glonţul o coteşte spre mine mârâind
(ea continuă să mă iubească de acolo din lumea viselor
unde cai cu șei numerotate fragmentează razele emoțiilor
de aici sughițul sau încerc eu să mă bat pe umăr și să iau o pauză
de la proptirea șandramalei interioare)

ca într-o pădure se aud din când în când
zgomote în cameră
cineva șterge praful se apropie cu țintă de obiectele dragi
compuse din clopote în loc de atomi
afară e noapte dar au zis-o înaintea mea
alți scriitori

observ în fiecare secundă schimbarea la față a întunericului
nu am zis nimănui despre tensiunea asta copleștioare
(mă visez cocoșat(
dar am învățat că se face dimineață prima oară
în camera bunicilor
de unde se aud merele cum cad sau cum se ridică înapoi
pe ramuri

ce pot spune
totul (inclusiv călătoria din care m-am întors
mai degrabă stors decât pe același drum)
a fost o plăcere care m-a clătinat puțin
nu am aflat secretul păsărilor pelican
dar ce treabă mai am cu toate astea
eu cu mâinile în buzunare


eu cel îndepărtându-se


văzut într-o eprubetă
așezată pe masă alături de restul pe care trebuie să îl iau
de atâta vreme

dar așa
rămân anotimpuri întregi pe loc doar ca să privesc harababura de oameni și obiecte
cum se transformă într-o omletă
și dacă un glonț cotește și vine spre mine
de ce să țip când toată lumea vede
ce văd și eu
și are impresia că podul lor mugește de cireși
care vor înflori curând
deci m e r e u