poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-07-07 | |
//e ceva sălbatic în aer atunci când suferi//
apa e exterminatoare încet ca un cancer ucide fetușii asta știam dinainte de a mă naște că voi aparține acestei lumi pline de fum și de frică și totuși mi-e dor de mama mi-e dor de tata visam să vin să îi vizitez la casa lor de la țară dar orașul de plasmă m-a înghițit bulevardele lui au devenit venele mele // le-am tăiat odată ca pe niște funii era mult roșu în cadă și prosoape curate albe agățate de geam // cu ele m-am șters și am descoperit un trup mai curat //e ceva sălbatic în aer atunci când uiți // acum îmi e bine/ aspir parchetele curate și covoarele moi am geamuri imense de unde pot privi lumea e vremea să accept că în acest oraș voi muri fericită așa cu plămânii plini de benzen cu cicatricile linii albe pe pielea moale cu dorul de părinți mai presus de orice văd cum copiii mei vor pleca și vor fi și ei absorbiți de orașul de plasmă // acest oraș ca o pânză de păianjen care își prinde prada de fiecare dată când te apropii de el // da, în nopțile mele de insomnie mă visez vizitându-mi părinții / iar ei mă așteaptă cu drag la poartă ca niște umbre departe / departe de orașul de plasmă // și e ceva sălbatic în aer când mă gândesc la asta//.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate