convalescent în haos zei mă neagă,
e-n alb zadarnic morb de vis fierbinte,
dar decojindu-mi rana de cuvinte
mi-e îndestul a-mi scrie umbra-ntreagă.

renașteri clipei dorm în cele sfinte,
e-o cruce-n adevărului teleagă
mergând lumina tainei să-nțeleagă
în piept să-mbrac de liniște veșminte.

ivind din noapte nemurire zorii
enigme-n rouă-n floare se depun,
dar mă-nfioară șoapte iluzorii...

întemnițat în vreme, tot mi-e un
eres de teatru, gânduri mi-s actorii,
mi-e-n cuget hram de strigăte să spun...