poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-04-16 | | Şi era, sau nu era de trecea, sau nu trecea precum luna şi o stea din pădurea cu cărarea care se pierdea în zarea unde marea începea dar de-aicea până-n mare mai înainte de toate e vorba de omul meu care a dat cu ochii de noapte înconjurat fiind de foşnet şi şoapte s-a împiedicat de-o piatră şi-un ulcior plin, ochi, cu apă de aici, noaptea se crăpase de ziuă ulciorul se spărsese şi el din împietecătură piatra se făcuse albastră visul meu se făcuse fereastră-n care fiul meu atârna o colivie de papagal motanul Picasso băga lăbuţa printre gratii jucându-se prieteneşte cu papagalul şi tata, la şevalet, picta fereastra păsărarului gândurile mele-au rămas în pădure piatra albastră şi ulciorul stăteau lângă găleata pe care eu şi omul meu care eram unul şi acelaş o scoteam din fântâna sufletului cu apă vie, limpede şi argintie care picura-n fântână iubiri presărate cu amintiri colorate de-un cântec şi lătratul Dorrei
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate