poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-03-24 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Domnul spânzură și fură, pus în scaun pentru pungi. Turcii sug și Țara-ndură, și-i blesteamă-n doine lungi, Agă tânăr – vis, furtună – viscolește zarea, crângul, Răzmerița lui pe lună crește-naltă cât Parângul. Tinerețea lui: bulboană, tunet lung de primăvară, vifor alb de berze, geană lăcrimată peste țară... Vultur negru dă târcoale în răscoala-i de olteț. Coropișniți – mustafale – pun pe tigva agăi preț. Vodă: clocot, fiere cruntă. Dar aprins de răzvrătire, Aga șerpuie spre munte, fugărit de stăpânire. – Alelei, boier potrivnic, viezur ești, nălucă, iele? Ziua-n grotele de schivnic, noaptea, cățărat spre stele! Luna daură potcoavă. Băltăreț cu buza lină cântă-n papura suavă, se mlădie, se închină. Pânda codrilor cu glugă. Numai stâncile se roagă, râpele când vor să fugă după slugă, după agă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate