1.

Ai venit tu, lumina plajei cu suflet
Şi-ai cântat prelungit
Un strigăt aşteptându-i ecoul

Tăcere, tăcere, tăcere până când
Cântă noaptea la trei cocoşul din cartier
Cântă şi pescăruşul albastru care m-a vizitat ieri
În inima mea, cântă departele fratelui meu
Până la urmă cânt şi eu
Un pic mai abstract
Ca un radical negativ
Cu prinţul Pi şi sămînţa lui i

2.

Iiiiiiiiiiiiii, Piiiiiii, tiiiiiii
Ce de cântece s-au adunat
la răscrucea lui Meţianu, Bariţiu şi Frenţiu
unde eu meşteresc un tablou nou
cu un cuib de lebede
de berze şi de lăcari
într-un stejar bătrân
frate cu stejarul de la Dintr-un Lemn
şi cu Stareţul Isihie de la Frăsinei
Au venit argumetele-n întâmplări rare.
Clipe lungi se apropie de punctul din zare.
Punctul se-ntinde în 7 izvoare
Primul s-a făcut vârf de pensulă cântătoare
Într-un arhipelag din ce în ce mai larg


3.

E-he-heiiii, se întoarce ecoul de la ţărmul meu
Acolo unde Unu la Infinit făcuse scară din zidul alb
Pe care se rostogoleşte ea, bila mea albastră
Fugită din tabloul din amphiteatrul lui Dan-Tudor Vuza
Din Academia de muzică, cu sloteriştii adunaţi la concertul lui Charles Aznavour
În jurul tabloului pe care-l pictasem cu geamănul meu
În primăvara aceasta atât de specială şi de originală
Încât Absolut Calendar suna ca un dar
Venit de undeva de pe mare
Cu vaporul Neptun al Universităţii de Marină Civilă
La pas compas cu Bricul Şcoală Mircea
Unde-am ucenicit şi-am iubit
Omega algebrele universale
În ultraproduse de spaţii dirijate
Cu topologii pe portativul valurilor născătoare
De binom cu exponent imaginar
Şi fumător de pipă cu umbrelă şi zar

4.

puii de barză
învaţă să zboare
cu zmeul
pe cadranul solar

la intesecţia CitAdelei
şi-a StrAdelei
cântecul Adelei
cu vocea şi la acordeon
pentru flaşnetarul de la Casino

seară de seară
lumea se adună pe faleză
ca-n gară...

5.

cel mai mult am zburat în copilărie
aproape că nu a fost noapte
în care să nu zbor
şi dimineaţa când mă trezeam
eram tare dezamăgit
că m-am păcălit
până într-o zi când
în vis fiind
m-am ciupit
şi-am simţit ciupitura
eram fericit că nu-i vis
ci este un zbor
prin RodadoR
din al 7-lea anotimp
pe care nu-l dau pe nimic în schimb...

evantai
călare pe cai
multiform neolomorf
ardeleneşte-hilbertian
clipe de-un an
cu prelungiri prin iubiri
cu amintiri în viitor
de azi pe mâine
şi pe mai târziu

.....
.......
.........

şi totuşi
de ce nu acum
cu toate pânzele albe pictate-n albastru de Voroneţ
culoare atât de tulburătoare pentru
prietenul meu, Ismat Beg, din Lahore
unul din sloteriştii avansaţi în Mathematics, Economics, Decision Theory, Computer Science

complementar, sfera unitate, o pipă şi-un zar în care
"radical din minus Unu" juca rolul principal
el era prietenul Inorogului Alb şi-a lui Dan-Tudor Vuza
care mai de care moldoveni, olteni, dobrogeni şi ardeleni
numai eu mă lăudam, nevoie mare, că mă trag de la Crişul Alb
ajuns matematicar-marinar la Marea Neagră
tu, cu şevaletul în chioşcul de lângă Vraja Mării
unde, la vioară, cântă Ionel Mătăsăreanu,
îndrăgostit de barmaniţa Mariţa de la Casino
Hristu Caricaturistu făcea caricaturi Grupului Asalt
Mugur Grosu gesticula-n rolul lui Ovidiu câteva versuri
din Romeo şi Julieta, Dan Mihuţ, în rolul lui Ariel, servitorul lui Prospero

din toată halimaua, doar tu ai lăsat un tablou pe-un papirus
pentru când se vor întâlni echipajele castelului de nisip
în Amphiteatrul de piatră care anul acesta împlineşte, în aprilie, un deceniu
fie ce-o fi, ai zis tu, decât nimic, spune şi tu, celălalt eu, ceva
şi celălalt eu a citit din Neliniştile lui Nicolae Motoc şi ale lui Alex Ştefănescu

"Nu e hazard.
Totul e ordonat în timp,
duhul calm
în aspra pace
ne urzește, ne desface."

recunoşti, n-am schimbat nimic
şi ziceai tu că mai e un pic

s-a întâmplat ceva neprevăzut
venise Paisie Olaru cu un rucsac de lut
cu dedicaţie lui Gigi Fărcăşiu şi lui Ion Tiţoiu...

"Nisipul e masculin, marea plânge din senin, apoi râde şi se joacă cu valuri de promoroacă
fericirea, feminină, s-a urcat pe o colină să se apropie de soare
că-i neutru şi nu-l doare, cafeaua tresare-n somn
lumea toată e în pom
Ar mai fi ceva de spus,
toate sunt dar parcă nu-s"

"Tu, da, tu! Tu eşti ca un ocean,
ocean de necuprins, de-o frumuseţe sfâşietoare,
ca un descântec pătrunzi năvalnic, adânc, tot mai adânc,
surprinzi în mine furtună de emoţii, torent nestăvilit,
cu fiecare val nelinişti clocoteşti, tornade,
cristalizezi arpegii de atingeri
şi cu atât nesaţ mă sorbi.
Dansând cu sunetele,
un foc dezvălui,
focul din noi
un vis în albastru”