în perne ce ne au de trup mulaje
de respirații repurtând decese
de moarte și-nvieri ni-s păsări dese
din piepturi două imnuri să degaje

pe gura clipei dragostea ne iese,
sărutu-n buze-ncuie-n veci limbaje
ci în icoană ruga doar machiaj e
și albi în nopți doar umbra ne-nțelese

havuzu-n ale lacrimilor datini
în ochii ce spre trist se-ntrepătrund
pictându-mi jalea pe al vieții grund
o lume-i ce-n senin de zbor o clatini

era ca de lumină carnea toată
cu sângele-ntrebuințând ca plată