luna mușcă din genune, stele sfâșie tăcerea
întunericul se frânge printre norii singuratici
doar iubirea se extinde înlesnind razei căderea
peste toți îndrăgostiții emotivi și enigmatici.

dorul mare mă inundă așternând rouă pe ochi
peste gândurile mele prinse-n muguri de cuvinte
curg aleanuri și speranțe peste orașele vechi
peste valuri de dorințe-s înspumate jurăminte.

urc trepte relative ascult cânt de curcubeu
cu silabe tremurânde peste verbe bifurcate
lacu-mi oglindește chipul însă parcă nu sunt eu
dar mă simt un nufăr galben cu petale fermecate.

pe valul de așteptare-i nimfa binecuvântată
muza dorurilor mele cu fiori de vis clipește
convoaie de nereide îmi fac noaptea animată
pasiunea pentru slovă cu poeții mă unește.