urșii dau iama la stână să ucidă oile
cu pădurea defrișată au crescut nevoile
lupii stau și ei la pândă flămânzi și furioși
glia trece prin osândă cu vulcanii noroioși.

națiunea se afundă în izvoarele de dor
patria făgăduinței suspină pe-al meu răzor
speranța umblă desculță pe cărările-abisale
sărăcia se ridică de pe paturi de spitale.

virușii se înmulțesc fără noimă fără leac
doar iubirea își arată frământările de veac
în genunchi stă rugăciunea consolarea singură
între case mohorâte aud plâns de lingură.

nu e om fără probleme zilele sunt disperate
chiar și planeta nutrește anotimpuri temperate.