e-așa cald de se topește și piticul de grădină
umbra nu mai urmărește nici un suflet de jivină
întră roțile-n șosele ca în mările sudiste
fac din brațe ca din vele dus de valuri bele-triste

spre departele zăpezii unde m-o lăsa natura
sa ma dau precum și iezii fără minte dura-vura
ca-ntr-o pajiște de Paște să m-azvârlu pe troiene
ce visez că se vor naște picotind prin euglene

ca o gheață verzulie dintr-o albie secată
ori din groapa nisipie răcorire tulburată
ori cea albă cu broboada din ceasornice topite
să mă-ncerce să trec strada sprijinit în stalagmite

ci transpir acum degeaba dau ca peștele din gură
da-n curând ca rada baba o să plâng după căldură