Citind în noapte
te aşteptam, dragule...
zile pe rând,
pânã s-au fãcut apoi ani,
ce s-au rostogolit rotunzi,
unul dupã altul.
Te visam, dragule
în fiecare primãvarã
şi mai ales vara de ziua mea,
sperând cã te va aduce
vântul într-o zi...
afarã... în realitate,
dinãuntrul gândurilor mele.
M-am gândit,
cã poate nici nu exişti ,
cum nu existã Dumnezeu
pentru un agnostic,
care doar aşteaptã sa-l vadã.
Sau poate cã am gresit undeva,
candva şi am rãmas,
fãrã sã pot fi iertatã,
nepereche.
Sau poate am fost doar uitatã,
de soartã
şi ne vom gasi
în viata urmatoare.
La toate m-am gandit, dragule,
numai... cum ar fi,
cand te voi întâlni,
n-aveam cum sã închipui
cum este.