Ne sprijinim de cuvinte și lăsăm trupurile să ne cânte, pietrele să le acompanieze și apăsarea frigului să domine. Te privesc și îmi zâmbești. Mă întrebi de ce nu îți răspund în aceeași manieră și te superi când nu-mi înțelegi tristețea pe care, în fond, nici eu n-o pot desluși.