iubito, azi să renunţăm la sex,
să stea-n stand by plăcerea viscerală,
că am avut un vis ciudat,
prea repetat a nu ştiu câta oară.

erai o apariţie de fum,
frumoasă cum eşti tu în pielea goală,
veneai pe scări de raze, nu ştiu cum,
de mână m-ai luat, m-ai dus afară,

cu gesturi largi mi-ai arătat
bolta cu lumea ei stelară
şi parcă pretutinderea erai
privindu-mă cu ochi de stea polară.

gesticulai, vorbeai, cu pauze, cu repezişuri...
erau deschideri, ascunzişuri?
n-aveam cum şti, nu te-ascultam,
eram plecat în lumea mea de vise

şi te priveam...
mi se părea că un portal,
de nu ştiu unde, s-a deschis
şi eu eram o reflectare-a ta
că erai eu din universul paralel
al nostru pentru alţii interzis...

m-ai prins şi ca de obicei
m-ai întrebat ce e cu mine
de stau ca o ulcică-n par
prostit privind la tine.

eu ce puteam decât să râd
ca prostu-n târg şi-am zis:
eşti genială...
şi-n mintea mea ce-o cred normală,
simţindu-mă cu sorcova plecat,
stabiliment în care-s strânşi nebunii,
atât doar am articulat:
debusolaţi îmi sunt, iubita mea, microtubulii...

acuma cred că înţelegi
că în esenţă suntem coante
şi că renunţ la a nu face sex...
aşa iubito, lasă-te pe spate...