te trezești.
dimineața
ți se pare
frumoasă.
atât ne-au injectat,

20 mg / ml
să uităm laturile întunecate
ale orașului pe
care l-am visat toate nopțile
să refacem structurile în somn
să uităm
balastul
când
transcend din paturile albe
mirosurile de amoniac,
distileriile de feromoni
ale pământului, aburii,
urcă la suprafață.

&
să uităm că
orașul e brăzdat de tranșee
iar bucăți de carne
strălucesc la soare,
că deasupra lui podurile
coboară / urcă
se învârt în gol, iar
roboții ne alimentează
fabricile.

20 mg / ml,
dar noi tot
suntem păpuși cu rezervoare,
cu furtunuri reci,
picioarele ne sunt prinse de mâini,
mâinile ne sunt prinse de pământ,

iar
pământul are bare lungi
câmpii electrice
legate între ele
prin
curele de transmisie. torc ca pisicile.
și direct din subteran
mărfurile curg pe benzile noastre rulante.

20 mg / ml,
pentru ca disperarea să se termine
odată cu întunericul
să rămână doar
podurile cu funii care se topesc în ceață.
funiile lor vii,
funiile lor care
continuă să
strângă,
să strângă.