poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-10-02 | |
Basmul tău, cu elefantul, și cu apa lui cu noroi,
ciudățenia lui molcomă, este deja într-o carte, cu multe desene scrijelite cu mâna stângă și cu sunete de pian printre slove copiii sigur vor bate din palme și vor gânguri cu stele deasupra pentru că basmul tău este nemuritor iar elefantul un animal pe placul copiilor dacă eu spun totul, acum, în noroi, acoperit pe jumătate de mâl, elefantul este foarte sătul, este și flămând, este doar o tipologie a coșmarurilor tale nevinovate, ori poate elefantul tău nici nu există nici măcar ca idee, ci a coborât, pântecos, dintr-o fotografie, poate ești tu, sau nu, poate este un alt elefant, el îmi poftește lumea și cireșele, pe care, cu mânuța mea, le-am adunat, dar tot felul de sărăciri, și de neînțelegeri, colcăie, încă, de pildă, în gândul ei, mustul acela prea dulce, de mică, nu este obișnuită cu vinul, este doar, gustul de toamnă și bogăția picioarelor Lui, acum, nu s-ar făcea, niciodată, vin pentru nunta miresei căci El nu s-a mai înapoiat, niciodată, în ținutul acela ori la ținătorii aceia de nuntă, care L-au chemat. Viile sunt foarte dulci, de fapt, în anul acesta, dar eu nu am poftit, niciodată, fără rost, la prea mult vin, rândurile cu mosc și de smirnă sunt cu două mii de ani mai bătrâne iar de El îmi amintesc, astăzi, toate veacurile. în Caana Galileii, o mireasă Îl așteaptă să intre, la nuntă, după 2000 de ani, încă, pe pământ, și oalele sunt pline cu apă curată și nu e, aici, nicio altă minune, ca să le răstoarne; e, în schimb, atât de multă lumină în cer... și de stele... Îi este, pesemne, foarte milă de stele... Sunt ca niște ulcioare cu apă... În ele, pune Dumnezeu nițică sare, și lacrimi amare, și un izvor, și, atunci, ele cresc... Uneori, credeți-mă, înțelepciunea luminii este o grădină violet și cu roșu să mai zăbovim, așadar, mult prea departe de lume! animația unui bărbat care îmbrățișează o femeie foarte simplă sunt desene, iubiri și culori, ori copaci, purtători de culoare, ai nevoie de stele, ori de vin, ori de arătarea butoaielor, când îi mângâi, femeii, obrajii? Acesta este discursul copilei Ylo, de foarte mult timp te aștepta să apari, vei veni, să apuci să mănânci din cireșele ei, căci sunt bune și dulci, iar, miercuri, vor bătea toate clopotele coșul de răchită va cădea, atunci, pe jos, deșertat limitele fericirilor pot fi depășite, într-o dimineață. căci acum este seară, târziu, și nu noaptea se coc cireșele, pe creanga copacului este doar un avatar cu cireșe ylo ylo pânza pe care am pictat cireșul este binecuvântată și acuarela s-a așezat minunat deși aceea care pictează, abia deslușește, tușele care trebuiesc să apară; Și ea este, desigur, foarte tânără nu are nevoie decât ca o croitoreasă să îi taie drumul prin lume ca printr-o pânză de mătase foarte simplă și scumpă și pe deplin, deslușită să se lucreze, prin pânză, cu foarfeca ei, mai departe, și, din lume, să iese, desigur, o rochiță frumoasă și simplă, un semi-voal, un destin. În ierburi, se trezesc, acum, greierii, cu viorile picioarelor, cu câteva oceane, cu un poem și cu păsări foarte frumoase deasupra și cu multe stele care nu vor mai muri niciodată nici basmele nopții este o (mândră) ondulare cu stele.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate