poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 853 .



Crizantemele omului nou
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [RoasiAnocen ]

2019-10-01  |     | 



Prin noi înflorea melancolia,
crizantemele de toamnă a lumii.
Acele ceasului
la douăsprezece și jumătate
sau șase fix... Coloana infinitului
ne privea fără chip,
poate un naos vertical?
O mare înălțare de martiri
ori o cascadă de sacrificii,
captivi între războiul împăraților
cu războiul indivizilor
cu războiul sufletelor întru eternitate.
Am tras un bumb în zid
să las semn de lacrimă metalică,
grosolană și rece.
Acolo am vrut să scriu despre capătul
omului nou.
Primul pas afară din eon,
din marea criză a spiritului meu
martor și torturat
într-o mulțime de spectatori
saturnini,
amețiți cu tării scumpe ca prohibiția din America
sau din simțul comun...

La flori, ce să vezi(?), puzderie
de albine triste coborau
parcă din norii de vată ai minții
înlăcrimate și uitucă,
coborâți să aducă negură
cât să le priească melancolicilor,
deși pulsul sangvin ne călărea
încă de la început,
încă din lacul învierii noastre
din rărunchi...

Colac peste pupăză, un polițist
a scos fiola acestei lumi
să suflăm în ea,
pentru a ne descoperi morbul
și incompetența câmpului de flori care creștea din noi.
Am văzut atunci cum m-au descoperit,
cum au găsit amprenta mea pe trăgaci,
cum au cules bumbul într-o punguță
apoi s-au tăinuit.
S-au depărtat zbierând către cer
un fel de nuncă de cocos

Ce să vezi atunci că tăria parfumului
tern și melancolic
a îndurerat încă și aldehida
care își strânse la piept spaima mea,
scoase o ceșcuță de ceai
din porțelan fin, alb, smălțuit
apoi din niște frunze ofilite
și-a turnat ceaiul înmiresmat
agitând elegant
și oftând...



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!