Acasă!
Acasă, acasă, acasă!
Aici
Dacă nu ești alb ca ninsoarea
Ești alb de duminică.
“Bună ziua”.
“Bună să-ți fie inima”.
Scot apă.
Mă uit în fântână
Ca în istorie
Strig și mi se răspunde.
Vântul suflă curat
Dinspre munți,
Te poți vedea în el
Ca-n oglindă.
Un miros magic de brad
Răzbește până aici,
Îmi notez o idee
Dea dreptul pe el: “Mama
Este trecutul meu cald,
Ziua de mâine a mea,
Viitorul meu strălucit”.
Aici
Dacă o piatră în zid
E clintită din loc
Cel care trece pe drum
O reașează temeinic
Ca în propria îngrăditură.
Trandafirii
Sunt roșii de dragoste,
Unul m-a întrebat
Naiv de tot:
“E adevărat că aiurea
Există un război al
Trandafirilor?”
Aici omul prin ploaie
Trece descoperit
Ca într-un ritual,
Iar melcul
Din palma copilului
Prețuiește mai mult
Decât tot argintul lumii.
Faguri de miere
Întinde tăriei
Floarea-soarelui sfântă,
Iar lanul de grâu
Fără de margini sclipește
Ca o zi fericită și-aleasă
Din viața unui poet.
Alipită de cer,
Clar și profund, ciocârlia
Cântă farmecul vieții,
De firul de aur
Al ghersului ei
Atârnă pământul întreg.
Ridic mâna
Nu pentru a cere cuvântul,
Ridic mâna după un măr.
Îmi văd umbra pe ierbi,
Mă pot pe dânsa culca
Convins pe deplin
Că-i umbra mea proprie.
Iarba îmi linge pe spate
Sarea cămășii.
E seară.
Cerul crește vibrând,
Mărit de cântecul greierilor.
Stele pe cer,
Necunoscând pribegia, popasul,
Calea-și urmează
“Tăiată în cercuri de aur”,
Ferestrele casei
Deschise-n univers,
Pereții albi
Ca miezul de nucă proaspăt,
Ca niște steaguri de pace.
Mama își răcorește palmele
Alipite de fața lor.
Fierbinte mi-e sângele
De năzuință, de iubire.
Acasă
Patria mai liniștită este.
Și mai a mea.