cine nu are speranță să o cumpere la târg
ca pe roșiile coapte fragede și rumene
toți ciorchinii bucuriei cu noroc au dat în pârg
să se aromeze viața printre fluxuri lumene.

în credință e speranța ca o floare de sulfină
că o pasăre măiastră renăscută din cenușe
care zboară pretutindeni cu aripe de lumină
și pictează pe văzduhuri aventurile ghidușe.

atunci speranța crește până sus către luceferi
cu iubiri încolăcite peste inimă și gleznă
nopțile vor ninge vise cu fiorii cei mai teferi
călăuzită de stele să nu rătăcesc în beznă.

ușoară că libelula magic zbor peste albi nuferi
crede și tu că speranța nu te va lăsa să suferi.