e-o moară în mine ce nu se mai oprește
grâul din gânduri îl macină fin
o pâine de lumină în minte sporește
în Sâmbăta morților o-mpart la festin.

e-o peșteră în mine ca o mină de aur
chiar și din regrete răsar ampli filoni
din poezia nopților scot frunze de laur
să-mi fac o cunună demnă de eoni.

un magic izvor țâșnește din mine
pe munți de simțire formează o cascadă
sufletul se scaldă în valuri cristaline
și-n ceasuri de taină murmură o baladă.

purifică păcate să nu-mi fie rușine
cu goliciunea mea pe-a vieții esplanadă.