sunt Albă că Zăpada și am pitici în creier
pădurea îmi e casă cu-acoperiș de stele
cărări bătătorite de dragoste cutreier
îngrop la rădăcină dezolarile grele.

urâtă vrăjitoare se-apropie de mine
cu mărul otrăvit frumos pe dinafară
dar am văzut că are flăcări în reține
și-am refuzat să stau cu ea afară.

bărbatul meu e "prinț" și m-a salvat
de la singurătate și de la suferință
perechea iubitoare cu spirit elevat
e universul meu cu sorți de biruință.

trăiesc ca-ntr-o poveste o viață minunată
cu sublime păduri mă simt împreunată.