poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-06-03 | | Înscris în bibliotecă de marinescu filip
Doamne, păzește-mă, Doamne, ai milă...
Sunt ca o scorbură veche-ntr-un tei. În nopatea mea și-a lăsat Amintirea prăsilă toate năpârcile ei. Nu mai pot s-o îndur, dezmățata. Iese de peste tot, din pereți, și-mi zvârle-n culcuș cu lopata urzici și cărbuni și scaieți. Doamne, nici pieptul, nici ochii, nici gura nu vor săi mai rabde pojarul. Mă zvârcolesc ca pe plită țiparul, atât de cumplită-i arsura... Seacă-mă, Doamne, de-aduceri aminte, așa cum seci, vara, puhoaiele, și nopțile mele aprinse despoaie-le, cum, toamna, pădurea o despoi de veșminte. Fii și tu, Doamne, o singură dată, ucigaș și tâlhar la răscruci: jefuiește-mi rădvanul meu cu năluci și strânge-mi trecutul de beregată... Pradă-mi tot cerul, hoțește-mi toți anii, cum m-ai fura de arginți și podoabe... Vreau să fiu sterp, cum sunt bolnavii, și gol cum e stânca pe labe. Cremene-n mine, -n osândă, -n omăt, mușchiul tăcerii să mă înece, furtunile dorului să dea îndărăt, rupte din piatra mea rece.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate