Când te-am luat de mână în taxi
am simțit degetele tale ca o prelungire a sinelui,
un adevăr cast și fragil, o victorie a mea să te pierd

și înainte, când vorbeam la masa rotundă, degetele
strânse în jurul dozei de bere irizau mici flame
care mă făceau să tresar și să dau răspunsuri tâmpite

despre renaștere, că drumul în sus și în jos e același, probabil
ca mângâierea, că numai prin persuasiune Adam s-a lăsat părăsit de Elohim

cu toate că singurul lucru care mă interesa era traseul flamei
în jurul gâtului unde o venă pulsa în sus și în jos
și m-am temut pentru tine, ani în șir te-am jelit,

dar acum știu că ea se apropie, ca o poetă de moarte,
și încerc, lovind cu degetele pe volan,
să-mi amintesc melodia ce sfâșia noaptea în care am plătit cursa.