îmi frământ gândurile în aluat de pâine
câmpia mi-e aproape cu maci în obraz
găsesc în doină drumul către mâine
și poezia este este o orhidee pe pervaz.

știu că m-am născut pe tărâm divin
și am moștenit averi spirituale
aici se transformă apa în vin
și speranțele-s izvoare ancestrale.

în jocurile vieții mă prind și eu
fac gimnastică pe muchii de cuțit
printre cercuri de foc mă strecor mereu
am dezvoltat în mine un spirit ascuțit.

rup în patru coșmarul de fier
credința mea e pură ca un giuvaer.