Nu încerca să găsesti formă fără fond
Sau piatra de mormânt
Când nici măcar nu știi să respiri.
Nu mai alerga în disperare profană
După un cer umbrit de tine.
De ce încerci să găsești marea mântuire
Făra sa te întorci din tine?
Cum mai poți cere să te scap de viață
Când trenul aleargă și tu ai ramas în gară?

Cu ce tupeu te mai numești suflet
Când de moarte ai fost de atâtea ori violat?
Nu îți permit să mai folosești iluziile
Atâta timp cât ești doar sânge înveninat învăluit în speranțe uitate.