Fata cu mere


Purtând masca fericirii
Și-o rochiță de mătase
Dând iluzia iubirii
Prin cuvintele frumoase,


Mi-ai vîrît în coș de picnic
Mere roșii, otrăvite
Să servesc din ele zilnic
Prins de pofte nesimțite.


Că eu îmbătat de vinuri
Și de buzele-ți cărnoase
Nu întrezăresc ce chinuri
Vin cu merele frumoase,


Nu-mi imaginez că-n timp
Ajung dependent de mere
Și apoi în orice anotimp
Trupul, mintea le va cere

Iar când toamna se va duce
Și tu, fustă de mătase,
Oare cine-mi mai aduce
Merele mele zemoase?


Pot pieri în ierni cu vânt
Răvășit de stări febrile,
Mi-ai tras glonțul de argint
În călcâiul lui Ahile!