poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-03-08 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Pământul meu e pe fluvii strâns lângă mare, nici un alt loc nu are o voce atât de lentă unde picioarele mele rătăcesc printre trestiile grele de melci. Desigur e toamnă: în vântul zdrențuit chitarele moarte își înalță corzile pe gura neagră și o mână agită degetele de flăcări. În oglinda lunii se piaptănă fete cu sâni de portocale. Cine plânge? Cine biciuie caii în aerul roșu? Ne vom opri la acest mal de-a lungul lanțurilor de ierburi iar tu dragoste să nu mă duci în fața acelei oglinzi infinite: se privesc în ea băieți care cântă, și arbori foarte înalți și ape. Cine plânge? Eu nu, crede-mă: pe fluvii aleargă exasperate plesnetele unui bici, caii întunecați fulgerele de sulf. Eu nu, rasa mea are cuțite Care ard și luni și răni ce pârjolesc. Traducere Ilie Constantin
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate