lacrimi de suferință la picioare curg
că niște izvoare cu matcă adâncă
cărări de speranță cu avânt parcurg
dar moartea mă pândește pitită în luncă.

stau în genunchi mă rog la Demiurg
să-mi dea rezistență și putere de stâncă
lacrimi de suferință la picioare curg
că niște izvoare cu matcă adâncă.

flăcări de cenaclu să fiu în amurg
luminând poezia care glăsuie încă
cu aripi să străbat aglomeratul burg
inima trăiește versul ca pe o poruncă.

lacrimi de suferință la picioare curg
ca niște izvoare cu matcă adâncă.