ne regăsim doar în război, la început smeriți și goi
dar valuri răscolesc tăcutele câmpii
și-n așternuturi ne ascundem
desenând tranșee

tumultul luptelor încinge orizontul
buzele susură uitatul armistițiu
arsura calcinează ultima dorință
și trupele-ostenite se retrag în noapte

lumina lunii ne îmbracă în tăceri
și suspinând culegem răni și amintiri
am vrea să ridicăm un monument al păcii
dar din tranșee murmur nou se naște

ne aruncăm cu voluptate-n luptă
dar răsturnări de situație apar mereu
doar răsăritul mai surprinde cu penel de cearcăn
scrumitul armistițiu, tăcere și uitări