poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-02-02 | | (refrenul este un țiuit continuu ghici în a cui ureche) m-a lovit un tren sau am fost aruncat de pe planetă senzația asta o au toți cei care își pierd vederea văzând prima dată iubirea am dat să mă ridic scuturându-mi colbul anilor care ar urma să vină (refrenul se curbează) cine nu pricepe mare lucru despre fizica aia cuantică n-o să suporte cum ea tocmai ea este chiar acum cu un altul (refrenul se înfige adânc) s-ar putea spune ca prin minune că reapare vederea dar nu mai este deloc aceeași este ca și cum trenul acela nu te-a lovit destul sau nu unde trebuia genunchii spre exemplu odată având vedere vezi majoritatea idioților care simultan tu ai fost cu ea și surâzi, te ierți, pe ea nu, și îți cauți de treabă spre calea ferată (refrenul spune ceva despre: nu orice tren poate lovi sublim dar tu deja trecuseși) ai nimerit în brațele unei femei și nu înțelegi unde naiba e trenul cum s-o compari în halul ăsta și ce bine seamănă celei dintâi (refrenul traversează și calcă sfios printre ochii țărânei fix ca în catrenul lui khayyam)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate