e ca și cum am fuma din narghilea
nesfârșit aceeași emoție
și pumnul din stomac
un motor pornit în grabă
eu ucenicul în dreapta
ca și cum aș prelua o nouă slujbă
toate invențiile despre mine
cad rând pe rând
sunt un pod medieval
porțile grele ale castelului se spulberă
prințesa este goală
nepregătită să îmbrace haine potrivite
momentului ei de iubire liberă.
niciodată nu am fost gata
pentru marea întâlnire cu tine
și toate micile întâlniri s-au oprit mereu
doar la climax, cu o foame neîncetată
de a-ți câștiga toată atenția
și totuși, atât de bine te cunoșteam
încât era de la sine înțeles să refuz să mă ai
ca o cocă super modelabilă
tu puteai să faci din mine
cea mai bună versiune a unui manechin
care să te însoțească decent în orice context
puteam fi femeia cameleon,
perfectă, cadână, albă-ca-zăpada,
madonna, puteam fi bossy sau glamour
dar niciodată eu nu puteam să aleg pădurea
în care să construiesc propria casă
ceva modest, de artist care jertfește iubirea pentru artă
și astfel am câștigat de două ori
rămânându-mi și o poveste
despre care să scriu mai bine decât tine.
o fi și asta o formă a pietrei, mult mai frumoasă prin ea însăși
decât visând în griul unui monument.