poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-01-12 | | Cu toții știm că-n întuneric Nu-ți poți vedea nici măcar chipul, Ca într-un câmp ce-a fost feeric Acum, tot ce-a rămas e zidul. Un zid pe care-n aparență Nu-l poți străpunge nici cu gândul. Privit din astă existență Nu poți, nu știi, nu-ți vine rândul... Și te întrebi "Cum să-ndrept eu Un rău, ceva greșit departe ?" Și-ncerci, gândești, aștepți mereu, Dar tot ce vin sunt voci deșarte. Ai vrea să pleci ca din coșmaruri, Să te trezești și să-ți vezi drumul Dar cele rele sunt ca valuri, Tot ce fac ele : lovesc țărmul. E întuneric înc-afară, Tu stai și-asculți cum vine valul, Aștepți să te înece, dară Vine rapid, lovește malul Și apoi pleacă iar tu rămâi Cu fața iar la zidul rece, Înțelegând că ziua întâi A venit iar și nu mai trece. "Oare pe când eram Adonis M-am gândit eu măcar o clipă Că o s-ajung în lumea Hades ?" În mine-acum tot parcă țipă... "Când un Hyperion, departe Eram umblând prin lumea vie, Acum ca Sisif, o, deșarte Munci lungi mi-au fost lăsate mie !" Aceste gânduri ce deprimă - și totuși cred că definesc Starea în care se alină Cei suferinzi care trăiesc - Sunt gânduri de ființă vie Din lumea nouă, dar apusă, O lume care încă știe Ce-i o lumină ștearsă, dusă. Acesta e moment prielnic Ce l-a găsit o rază scurtă ; Lumina ei apare veșnic Prin zidul plin de ură mută ! Cred că e Zeus ori Poseidon Aruncă fulgeri ori tridenturi, Ares ori Marte într-un ton Îndreaptă lumea, strică ziduri ! Lumina ce tocmai răsare O cunoșteam, în timp pierdută Și-o văd din ce în ce mai tare Se-apropie, dansează, cântă... ! Deodată mintea mi-am deschis. E-adevărat, este-o Lumină Ce o știam departe în vis, Acum o văd, deloc străină. Afrodita, Hera, Diana Într-o sirenă toate-aduse Cum Cătălin și Cătălina Și-au marcat clipele alese. Așa și Ea străbate-n noapte, Dărâmă zidul ce oprește Și gândul, viață, fericire Redând dorita libertate ! Să mulțumesc mă-nchin puternic S-ajung la glezne s-o învălui... Plecat, rămân acolo veșnic, Vreau doar să pot aici să stărui.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate