poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-12-06 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Pietre, dați-mi un semn, vorbiți, înalte palate, Străzi, o vorbă rostiți! Demone, nu te arăți? Însuflețit este tot, da, între sfintele-ți ziduri, Veșnică Roma, și mut, doar pentru mine, e totul. O, dar cine-mi șoptește, la ce fereastră zări-voi Dulcea făptură ce-n flăcări mă răcorește? Încă nici nu presimt calea pe care urma-voi – Spre ea, de la ea – și timpul cel scump voi jertfi. Tot mai contemplu biserici, palate, ruine, coloane, Așa cum un om chibzuit se cade la drum să se poarte. Dar asta îndată va trece și-un singur templu rămâne, Templul lui Amor care pe inițiat îl primește. Da, ești o lume, tu, Roma; dar fără iubire Lumea n-ar mai fi lume, Roma n-ar mai fi Roma. Traducere Maria Banuș
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate