timpul e vitreg cu burniță și ceață
soarele când iese își arată dinții
florile-n grădină tremură, îngheață
argintiul zăpezii acoperă munții.

s-a făcut frig, iarna bate la ușe
toamna se grăbește să-și facă bagajul
focul din sobe se transformă-n cenușe
natura-i mohorâtă i-a dispărut mirajul.

arborii dezbrăcați parcă sunt umbre
vântul asprit le săgetează trupul
se-apleacă la pământ cu gemete lugubre
zâmbete îngheață în grimase chipul.

glasul răgușit al păsărilor abia se aude
timpul acesta descarcă sentimente zălude.