se așează bruma pe zâmbete de crizanteme
tremurul arborilor îl resimt și eu
își desfrunzesc treptat trăirile boeme
nostalgia arămie mă apasă din greu

toamna se strecoară și-n conștiința mea
ceața persistentă acoperă zorii lucizi
am păstrat din vară mirări de catifea
zboruri și avânturi de fluturi candizi

în parcuri trandafirii s-au veștejit
povestea lor mireană dăinuie în poeme
băncile sunt triste sub cerul cernit
cu moartea aproape învăț a mă teme

entuziasmul scade ca lumina zilei
o romanță răsare pe albul pur al filei