poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-09-26 | |
Ploua peste ferigi
apoi două vorbe care se spun de obicei când ești nesigur pe tine și nu știi acum ce să faci lasă totul și du-te mai departe mai adânc decât poate un pom primavera cu rădăcinile lui care nu se știe pe unde mai este, în ce grădini, în ce ape care cad să îl primenească se vor afunda rădăcinile fii-va bine mugurele și ploaia zăpada și Dumnezeul cel bun te vor ajuta, omul Meu lasă totul și hai după Mine bogatul Meu, Omule, dar eram săracă nu aveam nici măcar o năframă în care să îmi țin merele pe care le culesesem acum din pădure și din care luasem cu gura țugui erau amărui erau amărui erau amărui acela era cântecul îmi spuneam cuvintele acelea deși nu le auzisem prea bine tot ce așteptam să ajung odată acasă dintre pomii aceia era să se deschidă oglinda aceea ovală pe care bunica o ținea între rafturile cu cărți și să fug două vorbe care se spun când ești nesigur pe tine așteptam Crăciunul ca pe o salvare în bine știam că o să ningă că din oglindă vor ieși atunci păsări frumoase de zăpadă și binele așa cum ies de obicei de pildă dintr-o carte poeziile când le înțelegi cu inima știam că îmi voi pune de brad și casa mea se va umple de cetină e inutil de vorbit cuvintele acelea cuvintele se spun uneori într-un fel pe care doar poate doar muzica să le înțeleagă la revedere la revedere! și toamna se va înveli dintr-odată cu primăvară, albindu-se iarna, întâi... alesu-s-au paradoxurile! atâtea mere pădurețe la piciorul tău, doamnă! și un val lung de lacrimi, o punte apoasă, pornind pe sub pomi! Ce râuri și ce livezi ce pădure și ce plânset cu care se cresc copacii, departe! căci poate o lacrimă să ne aducă aminte de ploi... și de taină... Visam o fetiță din lacrimă așa era iarnă și frig, o caleașcă din ramuri aștepta să se prefacă în pomi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate