din fotoliu
i-am privit spatele
se încadra în tocul ușii de la balcon
setos corpul îi absoarbe soarele
sigur mă vei înțelege i-am spus
imaginea este pătată de muzica
televizorului
trage din țigară
scrumul îi cade pe mâini
mâine se deschide sezonul ploilor
am continuat
fumul îi acoperă ochii măsură a
morții timpurii
tăcerea se așterne pe obrajii săi
cu pensula își colorează unghiile
seara voi fi apt să te iubesc
nu vor suna sirenele am afirmat
amurgul îi acoperă
fața cu riduri
în rânduri dese pe trupul uscat
se întinde leneșă resemnarea
ea nu ascultă
doar înțelege timpul