Visez povestea ta,
în care stam cu capul pe genunchii tăi,
lângă geamul din colțul bucătăriei.
Un vis de colț, ca o floare.
Dar trăiesc cu un ceas ieftin,
ce zornăie zilnic,
înainte să-mi termin visul.
Oare ceasul e din lumea mea?
Poate nici nu m-am trezit!?
N-am găsit butonul roșu,
pentru resetul vieții.
Îmbrățișarea trebuie resetată,
adusă la setările din fabrica... copilăriei.

Vântuit de cutume sentimentale
și fericiri mediocre,
am asemuit pașii pe Lună,
cu urme de labe
în șosete ude,
prin baie.