lumina-n aer emana fantome
și zarea tremura în temeri plânse
din norul ce mistere multe strânse,
acele ce-s a ploilor arome.

tăcerile-s la ape moi constrânse
sub ale nălucirilor simptome;
din ochii tăi cobor în axiome
căci a ta lacrimă din vis mă-nfrânse.

de adevăr eternitatea-i udă,
interiorul ei lichid veghezi
ca Dumnezeu făptura să-ți audă.

divin cu liniște te-mbelșughezi
și uiți a căutărilor paludă
pe când o clipă-n flacără posezi.