În așteptare,

viorile din orchestră dansau.

Vibrau.

Degetele începură să mângâie
clapele vechi și lucioase.

Muzica era viața lui ~ clasică.

În jur, oamenii tăcuți
păreau a fi statui de ceară.

El se ascundea, de fapt,
într-un univers nevăzut.

Începu să semene tot mai mult
cu un vulcan aprins
printre notele ce explodau fierbinți
și inundau liniștea.

Era o mare învolburată de sentimente
cu valuri care izbeau țărmul~
val de aplauze
și iubire nețărmurită;
vibrație și sunet
pentru un nou echilibru.